Dacă sunteţi curioşi să ştiţi cum a fost, puteţi vedea filmuleţul făcut de Veioza Arte, aici.

Ca şi anul trecut, am început să punem lucrările pe pereţi gândindu-mă că nu vom reuşi să terminăm la timp pentru ca 48 de ore mai târziu să zic “nu-mi vine să cred că am reuşit să o facem din nou! ”

Cele mai plăcute surprize ale anului au fost Pitic, prietena Andreei – desemnată de mine ” queen of lădiţe” – şi Radu, de la Cool Cat -mă bucur mult că întâmplarea a făcut să ajungem pe terasa lui într-o vineri seară şi îi mulţumesc pentru că a fost alături de noi.

În plus, numai oameni de bine: Mihaela, care şi-a aglomerat maşina cu lădiţele din piaţă; Ion care a stat o jumătate de zi cocoţat pe scară, fixând simeze; Broască, pentru că ne-a donat jaluzeaua ; Robert (Kaya Foundation), Călin (Unlocka), Fratele Nord, Rufi, Codin, Dani şi Vapor care au venit să pună muzică; Rucsandra şi Andrei pentru recital şi reprezentaţie; Jay, pentru că s-a ţinut de cuvânt şi a făcut prăjitura; Oana Manea, Şerban Constantin, Alina Lupu, Horia Basca, pentru zecile de fotografi care documentează expoziţia şi distribuţia; Ariel, pentru că mă inspiră mereu; Andreea, de la biciclop, pentru că a făcut imposibilul şi ne-a făcut rost de cargo-bike, chiar în ziua distribuţiei; Călin, pentru că a pedalat din greu cu Tania drept “povară”; toţi cei care au venit să ruleze şi să distribuie lucrări alături de noi, plus cei care ne-au trimis lucrări şi au venit să le vadă.

Sunt sigură că mai sunt o mulţime de oameni la care nu mă pot gândi acum, dar care au fost implicaţi într-un fel sau altul în proiect anul acesta- dacă nu vă e greu, lăsaţi un comment aici şi fiţi mândri de ceea ce a  ieşit!

Vă mulţumesc şi vă felicit în acelaşi timp.

De câte ori vine vremea asta, îmi dau seama că papergirl este într-adevăr un proiect participativ în esenţă şi îmi amintesc de ce am ales să îl facem.

Anul acesta “facem” a însemnat: Andreea G., Octavia, Iulian, Brânduşa şi Andreea T. Alex, Kina, John - vă mulţumesc pentru răbdare, în mod deosebit

Pentru toţi cei care ne întreabă de ce (facem romanian papergirl), asta e răspunsul:

ca să ne simţim bine când ne vedem la o bere, să povestim, să dăm o tablă sau să jucăm un whist.

programul efectiv îl facem din mers, pentru că depinde de starea de bine a fiecărui om implicat aşa că e indicat să intraţi pe facebook şi să urmăriţi pagina romanian papergirl sau să ne daţi semn şi să păstrăm legătură fie pe mail, fie prin telefon

în principiu, în seara asta ne-am uitat la film, mâine ascultăm câteva poezii de-ale Rucsandrei Pop şi ceva muzică bună cu Robert de la Kaya Foundation iar sâmbătă Alex Sahlean desenează live în curte, în timp ce eu fac nişte pancakes garnisite cu sirop de arţar adevărat.

Ce urmează săptămâna viitoare? Rămâne de vorbit şi de văzut.

Va aşteptăm la o bere rece, în orice seară aveţi drum prin oraş

Va mulţumim tuturor celor care ne-au adus sau ne-au trimis lucrări prin poştă, tuturor celor care au bifat RPG pe Bucharest by hand şi au participat la proiect.

Va aşteptăm pe toţi la vernisaj, joi, 11 august, începând cu ora 7 pm.

Vom avea câte ceva pregătit pentru voi în fiecare seară, fie că e vorba de muzică, film sau poezie.

Cele două săptămâni sunt deschise celor dintre voi care doresc să vină să facă un jam session, un atelier, un joc de table )

Să ne vedem cu bine!

Anul acesta am încercat să facem tot felul de giumbuşlucuri pentru ca tot mai multă lume să afle despre proiect. Am printat mai multe stickere (cine nu are până acum, să vină să îi dau ), am făcut evantaie pentru Street Delivery, am făcut semne de carte, tricouri, sacoşe. Nu cred că am trecut neobservaţi. Chiar şi Kate, iniţiatoarea proiectului din Birmingham îmi scria zilele trecute că găseşte proiectul nostru atât de “inspiring” (un tricou pleacă mâine spre ea pentru a-l purta cu mândrie la Zine Festival, pe 9 iulie.)


Spre surprinderea mea, au fost şi artişti care la întrebarea : “Participaţi cu lucrări şi anul acesta?” mi-au răspuns cu “Nu cred, suntem foarte ocupaţi.”

Aşa că va mulţumesc vouă, tuturor celor care sunteţi încă alături de noi, indiferent de cât de multe expoziţii aţi avut în anul acesta, va multumesc vouă celor care ne-aţi scris cu atâta insufleţire că asteptati încă de anul trecut să participaţi, va mulţumesc tuturor celor care, deşi nu au trimis încă lucrări, mi-au promis că îşi vor face timp şi ne vor trimite cu siguranţă ceva.

Dincolo de ploaie, ore peste program, probleme sentimentale, amenzi sau interdicţii  ce îl ameninţă an de an, Street Delivery se repetă aşa cum puţine bucăţele de istorie reuşesc să o facă – în mod fericit, cu oameni, pentru oameni.

Pentru că trei zile pe an, alegem conştient să fim mai puţin egoişti, să zâmbim oricărui trecător, să ajutăm un vecin din stradă, să facem orice pentru ca să fie bine şi să putem să ne îmbrăţişăm la sfârşit, să ne mulţumim unul altuia, să ne amintim cu drag.

Aşa că mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi, tuturor celor care s-au oprit să deseneze, să ia un sticker sau un semn de carte, lui Iulian pentru sprijinul susţinut pe care ni-l arată, Alexandrei care ne-a adăpostit de ploaie şi ne-a dăruit un set de creioane fantastice, băieţilor care au făcut “paste-down” din afişele noastre, lui Alex care, în prag de licenţă, a fost un om de bază pentru mine, Octaviei, Andreei şi lui Pitic pentru răbdare.

Mulţumesc tuturor pentru încă un Street Delivery de care îmi voi aminti cu drag, dincolo de orice.