romanian papergirl

Au trecut două săptămâni de la distribuţie şi abia acum mi-am luat timp să scriu.

Dacă sunteţi curioşi să ştiţi cum a fost, puteţi vedea filmuleţul făcut de Veioza Arte, aici.

Ca şi anul trecut, am început să punem lucrările pe pereţi gândindu-mă că nu vom reuşi să terminăm la timp pentru ca 48 de ore mai târziu să zic “nu-mi vine să cred că am reuşit să o facem din nou! ”

Cele mai plăcute surprize ale anului au fost Pitic, prietena Andreei – desemnată de mine ” queen of lădiţe” – şi Radu, de la Cool Cat -mă bucur mult că întâmplarea a făcut să ajungem pe terasa lui într-o vineri seară şi îi mulţumesc pentru că a fost alături de noi.

În plus, numai oameni de bine: Mihaela, care şi-a aglomerat maşina cu lădiţele din piaţă; Ion care a stat o jumătate de zi cocoţat pe scară, fixând simeze; Broască, pentru că ne-a donat jaluzeaua ; Robert (Kaya Foundation), Călin (Unlocka), Fratele Nord, Rufi, Codin, Dani şi Vapor care au venit să pună muzică; Rucsandra şi Andrei pentru recital şi reprezentaţie; Jay, pentru că s-a ţinut de cuvânt şi a făcut prăjitura; Oana Manea, Şerban Constantin, Alina Lupu, Horia Basca, pentru zecile de fotografi care documentează expoziţia şi distribuţia; Ariel, pentru că mă inspiră mereu; Andreea, de la biciclop, pentru că a făcut imposibilul şi ne-a făcut rost de cargo-bike, chiar în ziua distribuţiei; Călin, pentru că a pedalat din greu cu Tania drept “povară”; toţi cei care au venit să ruleze şi să distribuie lucrări alături de noi, plus cei care ne-au trimis lucrări şi au venit să le vadă.

Sunt sigură că mai sunt o mulţime de oameni la care nu mă pot gândi acum, dar care au fost implicaţi într-un fel sau altul în proiect anul acesta- dacă nu vă e greu, lăsaţi un comment aici şi fiţi mândri de ceea ce a  ieşit!

Vă mulţumesc şi vă felicit în acelaşi timp.

De câte ori vine vremea asta, îmi dau seama că papergirl este într-adevăr un proiect participativ în esenţă şi îmi amintesc de ce am ales să îl facem.

Anul acesta “facem” a însemnat: Andreea G., Octavia, Iulian, Brânduşa şi Andreea T. Alex, Kina, John - vă mulţumesc pentru răbdare, în mod deosebit

Pentru toţi cei care ne întreabă de ce (facem romanian papergirl), asta e răspunsul:

cam asta încercam să facem seară de seară, în cadrul expoziţiei.

ca să ne simţim bine când ne vedem la o bere, să povestim, să dăm o tablă sau să jucăm un whist.

programul efectiv îl facem din mers, pentru că depinde de starea de bine a fiecărui om implicat aşa că e indicat să intraţi pe facebook şi să urmăriţi pagina romanian papergirl sau să ne daţi semn şi să păstrăm legătură fie pe mail, fie prin telefon

în principiu, în seara asta ne-am uitat la film, mâine ascultăm câteva poezii de-ale Rucsandrei Pop şi ceva muzică bună cu Robert de la Kaya Foundation iar sâmbătă Alex Sahlean desenează live în curte, în timp ce eu fac nişte pancakes garnisite cu sirop de arţar adevărat.

Ce urmează săptămâna viitoare? Rămâne de vorbit şi de văzut.

Va aşteptăm la o bere rece, în orice seară aveţi drum prin oraş

Punem lucrările pe pereţii casei ce adăposteşte în această vară Cool Cat şi stăm la o bere pe terasă.

Va mulţumim tuturor celor care ne-au adus sau ne-au trimis lucrări prin poştă, tuturor celor care au bifat RPG pe Bucharest by hand şi au participat la proiect.

Va aşteptăm pe toţi la vernisaj, joi, 11 august, începând cu ora 7 pm.

Vom avea câte ceva pregătit pentru voi în fiecare seară, fie că e vorba de muzică, film sau poezie.

Cele două săptămâni sunt deschise celor dintre voi care doresc să vină să facă un jam session, un atelier, un joc de table )

Să ne vedem cu bine!

… şi dacă stau să număr lucrările primite, îmi ajung degetele de la mâinile mele şi ale Andreei ..

Anul acesta am încercat să facem tot felul de giumbuşlucuri pentru ca tot mai multă lume să afle despre proiect. Am printat mai multe stickere (cine nu are până acum, să vină să îi dau ), am făcut evantaie pentru Street Delivery, am făcut semne de carte, tricouri, sacoşe. Nu cred că am trecut neobservaţi. Chiar şi Kate, iniţiatoarea proiectului din Birmingham îmi scria zilele trecute că găseşte proiectul nostru atât de “inspiring” (un tricou pleacă mâine spre ea pentru a-l purta cu mândrie la Zine Festival, pe 9 iulie.)


Spre surprinderea mea, au fost şi artişti care la întrebarea : “Participaţi cu lucrări şi anul acesta?” mi-au răspuns cu “Nu cred, suntem foarte ocupaţi.”

Aşa că va mulţumesc vouă, tuturor celor care sunteţi încă alături de noi, indiferent de cât de multe expoziţii aţi avut în anul acesta, va multumesc vouă celor care ne-aţi scris cu atâta insufleţire că asteptati încă de anul trecut să participaţi, va mulţumesc tuturor celor care, deşi nu au trimis încă lucrări, mi-au promis că îşi vor face timp şi ne vor trimite cu siguranţă ceva.

Dincolo de ploaie, ore peste program, probleme sentimentale, amenzi sau interdicţii  ce îl ameninţă an de an, Street Delivery se repetă aşa cum puţine bucăţele de istorie reuşesc să o facă – în mod fericit, cu oameni, pentru oameni.

Pentru că trei zile pe an, alegem conştient să fim mai puţin egoişti, să zâmbim oricărui trecător, să ajutăm un vecin din stradă, să facem orice pentru ca să fie bine şi să putem să ne îmbrăţişăm la sfârşit, să ne mulţumim unul altuia, să ne amintim cu drag.

Aşa că mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi, tuturor celor care s-au oprit să deseneze, să ia un sticker sau un semn de carte, lui Iulian pentru sprijinul susţinut pe care ni-l arată, Alexandrei care ne-a adăpostit de ploaie şi ne-a dăruit un set de creioane fantastice, băieţilor care au făcut “paste-down” din afişele noastre, lui Alex care, în prag de licenţă, a fost un om de bază pentru mine, Octaviei, Andreei şi lui Pitic pentru răbdare.

Mulţumesc tuturor pentru încă un Street Delivery de care îmi voi aminti cu drag, dincolo de orice.

Primul an de romanian papergirl ne-a adus pe lângă experienţa trăită, o mulţime de prieteni aproape şi mereu dornici să ne susţină. Aşa că anul acesta când unul din ei a venit cu o propunere de experiment, am zis da.

Iată despre ce era vorba: O bere cu o platformă de comunicare care chiar îşi dorea să se implice în viaţă culturală a oraşului prin diverse experimente. Ideea lor era aceea de a creea o legătură între platforma pe care mai mulţi artişti dragi nouă o hrănesc cu arta lor şi etapa I a proiectului nostru – strângerea lucrărilor.

Hmmm,  -  un intermediar adică.. Am ascultat, am vorbit şi am concluzionat că e o idee grozava

Discuţia despre cât de agreată este arta digitală într-un proiect care la origini a fost declarat analog am purtat-o de mai multe ori, în special cu arti din agenţii de publicitate, care doreau să participe dar se simţeau cumva stânjeniţi de descrierea proiectului ce includea şi acest cuvânt – analog.

Eu iubesc arta digitală în egală măsură şi mi-am pierdut multe ore argumentând apartenenţa sa la artă în general. Nu că m-aş pricepe, dar la o bere fiecare se specializează instant în ce domeniu vrea

Prin urmare, m-am gândit că e o variantă interesantă pentru artiştii care nu au timpul/banii/ocazia de a-şi printa lucrările -  alea pe care vor de fapt să ni le trimită dar nu reuşesc

Să îmi spuneţi dacă m-am înşelat

ps.  că să ajungeţi mai uşor la platformă, am pus un “buton” pe homepage care arată aşa:

ps2. ştiu că e enervantă treaba cu data naşterii, dar dacă reuşiţi să treceţi de ea, o să ajungeţi şi la instrucţiunile de folosire. cine are nevoie de ajutor de aici inainte, mail la mine şi rezolvăm.

da, da, eu le-am vopsit.

Alex S. mi-a furnizat materialele necesare şi mi-a explicat succint – foarte succint – cum se face o vopsire în stil indian. Le-am luat, m-am întors acasă şi am început să testez pe câteva bucăţele de “america” intensitatea culorilor. Luasem doar două din culorile oferite - pentru a menţine experimentul în limite normale şi pentru a nu mă trezi că mă prinde noaptea fără să fi terminat sacoşele (a doua zi trebuiau să ajungă înapoi la Alex, la serigrafiat). Cu ceasul de gătit lângă mine şi cu două oale aburinde pe aragaz, am început. Am încercat variate dungi într-o trecere de la galben deschis la galben închis şi de la negru la un fel de gri. M-am ţinut de explicaţiile lui Alex şi am încercat şi câteva modele indiene. La final, am făcut una galbenă în toatalitate şi m-am declarat mulţumită.

Dacă sunteţi curioşi să vedeţi rezultatul, ne vedem la Street Delivery, weekendul acesta

Recunosc, era cat pe-aci sa nu mai ajungem

Pregătiserăm cu Alex şi Kina câteva surprize: cărţi poştale ilustrate, sacoşe serigrafiate (ba unele chiar vopsite de mine, într-o încercare mai mult sau mai puţin reuşită), nişte semne de carte şi o mulţime de stickere cu minunata lucrare făcută de Ioana Sandu aka artmantis (da, ea a desenat şi coperta albumului de la Specii, pentru cei care ne mai întreabă). Dar cum spuneam, totul s-a întâmplat  în ciuda programului stabilit şi în voia timpului liber. Până la urmă, azi, la două, aveam un pavilion cu tricouri şi celelalte minunăţii, în curtea Universităţii Naţionale de Arte.

În jurul nostru se făceau gravuri, se sufla sticlă, se sculpta, se picta şi se expuneau lucrări în piele. Am adus cu noi creioane şi cretă colorată şi ne-am integrat în spiritul “workshopist” din curte.

A fost o zi frumoasă, cu oameni minunaţi, cu soare şi copii ce au bătut mingea sau au sărit şotronul (în formă de crocodil!), ore în şir.

Ne pregătim pentru Street Delivery şi bucuria weekendului (10-11-12 iunie) pluteşte în aer

Adică noi, mâna de oameni ce se ocupă de treburile organizatorice din proiectul acesta împreună cu toţi cei care îl iubesc şi îl susţin.

Ne vedem pe Mătăsari la o limonadă, o bere sau un vin, o brioşă sau o prăjitură făcută de Andreea Toader.

Va aşteptăm alături de prieteni şi artişti participanţi care susţin şi ei proiectul, pentru a sta de vorbă, a asculta muzică (Kaya Foundation Crew) şi a ne face planuri pentru vara aceasta.

Ne dorim să ne simţim bine şi să ne amintim cu drag de clipele petrecute împreună în vară ce a trecut.

Va aşteptăm cu drag. 

… cu un nou afiş realizat de Ioana Sandu, cu o echipă de oameni minunaţi, cu prieteni alături şi cu multă dragoste pentru artă şi pentru oameni.